CU INGERASII DE LA “MIA’S CHILDREN”

Inca o experienta frumoasa cu niste copii minunati!

Duminica, 17 feb 2013, impreuna cu printesa mea de 4 ani si jumatate ( Anisa ), Alex “Teacher” Cirtu, Roxana Tudorache, Ioan Dragos si prietenii lui, am petrecut impreuna cu copiii de la Mia’s children, cu mic si mare!

Cand ne-au vazut copiii (care aveau varste cuprinse intre 2 ani pana la 16-17 ani), ne-am trezit cu ei in bratele noastre si strigand Masterchef... :) A fost deajuns sa pomeneasca doi dintre ei de masterchef, si toti ne intrebau: Tu ai fost la masterchef? :) Majoritatea din ei urmarisera emisiunea si cunoasteau pe toti concurentii! :) O primire de neuitata, o primire calduroasa cu imbratisari, pupicuri si cuvinte frumoase!

Pentru noi a fost o mare bucurie, pentru fica mea, una si mai mare! S-a imprietenit imediat cu copiii! A desenat cu ei, a jucat jocuri, a alergat cu ei, a adormit cu ei... a mancat cu ei! Eu n-am stiut de ea, a ramas sus cu ceilalti copii si noi am gatit in bucatarie! :)

De masa ne-am ocupat noi, eu m-am ocupat de primul fel... supa crema de legume cu brocoli, morcov, spanac, ceapa, cartofi, pastarnac, praz, smantana de gatit, condimente si branza gorgonzola... la care am facut si un dressing roz cu ulei de masline, suc de sfecla rosie, lamaie si ierburi uscate... si asa am creat un preparat nu numai gustos ( asa au spus copii dupa ce au gustat :P ) ci si pe placul copiilor! O supa crema verde si dressing roz! Doua culori preferate de copii!

Bineinteles ca am avut si echipa mea! :) M-au ajutat 3 copii si asa am pregatit totul repede. :)

Dragos s-a ocupat de felul principal pregatind pui la cuptor si cartofi cu ciuperci proaspete si verdeata la cuptor, apoi gratinate cu cascaval...  Si pe Dragos l-au ajutat copii, incat aveam foarte multi cartofi curatati in jumate de ora :)) Si ce era sa facem? Am mai venit cu ideea sa facem niste cartofi la cuptor cu ierburi uscate si condimente orientale. Gasim mereu rezolvare pentru situatiile create! Ca asa cum stim, socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din piata! :P

Alex s-a ocupat de desert si a pregatit briose cu ciocolata. Si el a avut echipa lui care si-au infipt degetele in compozitia de briose si si-au dat cu parerea legat de gust! Unul dintre ei, chiar in momentele in care Alex nu era langa castronul de compozitie, avea grija sa nu bage degetul nici un alt copil in afara de el in compozitie... avea toate fata mazgalita cu ciocolata si el se jura ca n-a gustat din compozitie ci a stat acolo ca sa nu bage ceilalti ghearele in compozitie! :))

Toti copii care au fost in bucatarie s-au descurcat de minune. Ne-au ascultat pe noi, au facut ceea ce trebuia si totul a iesit perfect! Mancarea gustoasa, pregatita cu multa dragoste, ajutoare de nadejde, echipa puternica, entuziasmul, bucuria si zambetul de pe chipurile copiilor!

Asta m-a bucurat, dar, ca intodeauna, am simtit o mare tristete in suflet cand priveam acei copii frumosi, fiecare cu povestea lui! O fetita de 11 ani, care nu aveau nici certificat de nastere, mama ei a nascut-o si a abandonat-o in spital... copii abuzati de proprii parinti... copii uitati de parinti sau copii carora nu le-a zambit viata deocamdata si le-a luat parintii mult prea devreme... oricum trist si de neinteles... cum isi pot abandona unii parinti propriul copil?! :(

Am fost coplesit de fiecare data cand unul dintre copii ma imbratisa sau venea si ma lua de mana si imi spunea: “vino sa iti arat ce am desenat eu!” “ hai sa ne jucam” “ cand plecati?” sau cel mai coplesitor era cand am fost intrebat: “ o sa mai veniti sa ne vedeti? “  :(

Dar ma bucur ca sunt organizatii, chit ca sunt cu capital strain, care ajuta copii necajiti din Romania!

Felicitarile mele doamnei Mia, care este ca o mama pentru toti acei copii, aproximativ 40 la numar!

Si noi am putea ajuta acesti copii in felul nostru, doar vizitandu-i din cand in cand si petrecand timp cu ei! Au nevoie de iubire, mangaiere... daca faceti asta o singura data, o sa va placa atat de mult reactiile lor, intrebarile lor haioase, entuziasmul si cuvintele frumoase rostite de guritele lor, incat o sa deveniti dependenti de ei!

La plecare, am avut parte de un tratament si mai si decat primirea lor, deja ne impreietenisem cu toti... ploaie de imbratisari si pupicuri din toate partile! A fost greu momentul de despartire...  pana si Anisa a plans ca nu vroia sa plece de acolo, dar am reusit s-o iau de acolo cu promisiunea ca vom mai revenii  sa ne jucam cu copii!

Dupa ce am plecat de acolo am intrebat-o pe Anisa in masina: De cine ti-a placut cel mai mult, tati? Raspunsul ei a fost: DE FETELE MARI! Au fost 2 fete care aveau in jur de 10-11 ani, care au avut grija de Anisa si Anisei i-a placut cel mai mult de ele! :)

Cu prima ocazie, am sa vizitez copiii de “Mia’s children”, totodata am in plan sa ajung in cat mai multe case de copii, sa petrec cu ei, sa gatesc pentru ei... daca vreti sa ne insotiti si sa ne sprijiniti, sunteti bine venit! Sau daca ne puteti usura partea in care sa ajungem la casele de copii, unde au nevoie de noi...  deoarece nu am putut noi sa ajungem chiar la toate casele de copii unde ne-am dorit pentru ca exista o birocratie tampita, care nu cred ca poate sa existe decat in Romania!

Aceeasi poveste si la casele de batrani, si pentru a fi explicit, dau un exemplu: ne-am dus cu propunerea sa gatim pentru batrani, cu ingrediente cumparate de noi, din hypermarket, toate produsele cu certificat de calitate, factura si toate actele necesare... si nu ni s-a dat voie! Cineva ne-a explicat asa: “Mai, voi nu stiti ce bani se dau aici ca sa se faca astfel de evenimente si donatii... pentru ca majoritatea care o fac, o fac din interes, ca sa se scada cu impozitul la stat!”

Deci majoritatea firmelor si institutilor care ajuta casele de batrani si orfelinatele, o fac pentru ca se scad cu nu stiu ce impozit de la stat! Foarte trist! Si din cauza asta, avem nevoie si de ajutorul celor care ne pot duce fara pretentii la batrani sau la copii! Ca sa le putem aduce un zambet pe buzele lor!

Inchei aici ca ma ia cu nervii numai cand ma gandesc la intamplarea de mai sus si asta e unul dintre momentele acelea in care nu sunt bucuros si nu-mi place ca traiesc in Romania!

Birocratie, politica proasta si coruptie... la orice pas!

In speranta unui viitor mai bun pentru acei copii sortiti sa le fie viata mai grea decat a copiilor nostri!

Nu in ultimul rand vreau sa ii multumesc lui Dragos Ioan, care a venit cu invitatia si le multumesc celor care au fost cu noi si alaturi de noi pentru sa putem aduce un zambet pe buzele copiilor!

comments powered by Disqus